CONCERTÁNT, -Ă adj. Care concertează, care cântă un concert. ◊ Gen concertant = gen muzical dezvoltat în sec. XVII-XVIII ca urmare a perfecționării instrumentelor și a apariției concertului; domeniu de manifestare a virtuozității instrumentale întruchipate de un solist acompaniat de restul ansamblului; simfonie concertantă = simfonie în care două sau mai multe instrumente au rolul dominant în orchestră; voce concertantă = voce principală într-un cor. [Cf. it. concertante, fr. concertant]. Vezi definitia »

PREPUBESCENT, -Ă adj. prepuberal. (< engl. prepubescent) Vezi definitia »

IMPRESIONÁNT, -Ă, impresionanți, -te, adj. (Adesea adverbial) Care produce o impresie puternică; emoționant, tulburător; uluitor. ♦ Impunător, impozant. [Pr.: -si-o-] – Din fr. impressionnant. Vezi definitia »

RECONFORTÁNT, -Ă adj. Care dă putere; întăritor. // s.n. Substanță, medicament care reconfortează. [< fr. réconfortant]. Vezi definitia »

DEZEMULSIONÁNT, -Ă adj., s. n. (substanță) care servește la dezemulsionare. (< dezemulsiona + -ant) Vezi definitia »