IGNORÁNT, -Ă, ignoranți, -te, adj., s. m. și f. (Om) incult, fără cunoștințe elementare; neștiutor. – Din fr. ignorant. Vezi definitia »

PSIHOLOGIZÁNT, -Ă adj. Care psihologizează sau este preocupat de fenomenele psihice, cărora le dă o importanță exagerată; care interpretează unele fenomene, procese de pe pozițiile psihologismului. [Cf. fr. psychologisant]. Vezi definitia »

AVENÁNT s. n. act adițional care constată modificările aduse clauzelor inițiale ale unui contract sau tratat. (< fr. avenant) Vezi definitia »

bunt (búnturi), s. n. – (Mold., înv.) Rebeliune, răscoală. – Var. bont. Pol. bunt, bont (cf. sb. bunt), din germ. Bund (Cihac, II, 22; Berneker 101; DAR). – Der. buntaș, s. m. (rebel, răsculat); buntușnic, adj. (rebel). Buntuzui, vb. (Trans de N., a răscoli, a face dezordine), din mag. bontzolni (DAR), este cuvînt legat indirect de cele anterioare. Vezi definitia »

ELECTRIZÁNT, -Ă, electrizanți, -te, adj. Care electrizează. – Din fr. électrisant. Vezi definitia »