NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ) Vezi definitia »

RECONSTRUCTÍV, -Ă adj. Cu caracter de reconstrucție. [Cf. fr. reconstructif]. Vezi definitia »

INTUITÍV, -Ă, intuitivi, -e, adj. Care se bazează pe intuiție, pe cunoașterea nemijlocită a realității prin observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. ◊ Metodă intuitivă = metodă folosită în pedagogie, care îmbină prezentarea teoretică a problemelor cu observarea directă a obiectelor sau fenomenelor. [Pr.: -tu-i-] – Din fr. intuitif, it. intuitivo. Vezi definitia »

CONVÍV, -Ă s. m. f. cel care participă la o masă cu alții; comesean. (< fr. convive, lat. conviva) Vezi definitia »

SPECULATÍV, -Ă adj. Bazat pe speculație (1); nelegat în nici un fel de practică; abstract. [< fr. spéculatif]. Vezi definitia »