CENOGENÉTIC, -Ă, cenogenetici, -ce, adj. (Biol.; despre caractere) 1. Care dispare în perioada adultă. 2. De origine recentă. – Din fr. cénogénétique. Vezi definitia »

IRÉNIC, -Ă adj. (Liv.) Inspirator de pace; pacific. [Cf. it. irenico, gr. eirenikos]. Vezi definitia »

sălbátic (sălbátică), adj. – Neîmblînzit, necultivat, natural, frust, rău. – Var. sălbatec. Megl. sălbatic. Lat. salvatĭcus (Diez, I, 365; Pușcariu 1497; REW 7922, Rosetti, I, 59), cf. it. salvatico, prov. salvatge, fr. sauvage. – Der. sălbătici (var. însălbătici, (în)sălbătăci), vb. (a <se> face sălbatic); sălbăticie (var. sălbatăcie), s. f. (stare de sălbatic; Trans., fiară); sălbăticime (var. sălbătăcime, sălbăticiune, sălbătăciune), s. f. (fiară; animal sălbatic); sălbăticos, adj. (sălbatic); sălbăție, s. f. (plantă, Lolium temulentum), numită poate astfel datorită proprietăților sale narcotice. Din rom. provine rut. silvatici „spiriduș” (Candrea, Elemente, 409). Vezi definitia »

pîrtic (-curi), s. n. – (Trans.) Fleac, lucru de nimic. Mag. portéka (Candrea). Vezi definitia »

ALOCROMÁTIC, -Ă adj. care prezintă alocromatism. (< fr. allochromatique) Vezi definitia »