IREDÉNT, -Ă, iredenți, -te, adj. (Rar) Care aparține iredentismului, privitor la iredentism, care propagă, susține iredentismul; iredentist (2). – Din it. irredento. Vezi definitia »

cuvant englezec preluat in limba romana insemnand – a fute, si dute dracu Vezi definitia »

LABORÁNT, -Ă s. m. f. specialist în lucrări sau experiențe de laborator. (< germ. Laborant) Vezi definitia »

OCUPÁNT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦ P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din fr. occupant. Vezi definitia »

VESMẤNT s. n. v. veșmânt. Vezi definitia »