ALBAIULIÁNCĂ, albaiuliénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Alba Iulia sau județul Alba. ♦ Locuitoare din municipiul Alba Iulia sau județul Alba. (din albaiulian + suf. -că) Vezi definitia »

GLIADÍNĂ s. f. Proteină vegetală. [Pr.: gli-a-] – Din it. gliadina, fr. gliadine. Vezi definitia »

OROGENÉZĂ s. f. totalitatea fenomenelor tectonice care au determinat formarea munților; orogenie (1). (< fr. orogenèse) Vezi definitia »

júbră (júbre), s. f. – Erupție, spuzeală. Mag. zsébre „într-o pungă” (Drăganu, Dacor., IX, 210). Sînt greșite der. propuse de Hasdeu, Istoria critică, I, 2, 256 (gr. σαπρός „murdar”) și Cihac, II, 161 (sl. svrŭbŭ „jeg”). Vezi definitia »

SÉXTĂ s.f. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, cuprinzând șase note consecutive; treapta a șasea de la o treaptă dată. [< lat. sextus, cf. fr. sexte, germ. Sexte]. Vezi definitia »