FLOC, floci, s. m. (Spec.; de obicei la pl.) Smoc mic de păr, de lână sau de mătase. ♦ (Spec.; de obicei la pl.) Fir de păr din regiunea pubisului. [Pl. și: (n.) floace] – Lat. floccus. Vezi definitia »

cocióc (cociócuri), s. n. – 1. Mlaștină. – 2. Cap, capăt. Origine necunoscută. Pare a fi un cuvînt expresiv, bazat pe o reduplicare a lui cioc; însă această explicație nu se potrivește cu primul sens. DAR propune o legătură cu rus. kočka „grind într-o regiune mlăștinoasă”. Vezi definitia »

noroc Vezi definitia »

tirștóc, tirștócuri, s.n. (reg.) stâlp vertical de care se prind canaturile ușii; ușor. Vezi definitia »

TROC² s. n. v. troacă. Vezi definitia »