CAPITÁȚIE, capitații, s. f. Impozit, sub formă de cote fixe, perceput, în evul mediu, pe fiecare cap de locuitor. – Din fr. capitation, lat. capitatio. Vezi definitia »

ORTOEPÍE s. f. Ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli. – Din fr. orthoépie. Vezi definitia »

PSIHOPATÍE s. f. 1. denumire generică pentru bolile psihice. 2. stare morbidă prin tulburări de afectivitate, de comportament sau de caracter. (< fr. psychopathie) Vezi definitia »

MEDICÁȚIE s.f. Tratament (cu medicamente) al unui bolnav. [Gen. -iei, var. medicațiune s.f. / cf. fr. médication, lat. medicatio]. Vezi definitia »

CONSUMÁȚIE s.f. 1. Faptul de a consuma¹; consumare, consum. 2. Ceea ce consumă cineva într-un local public. [Gen. -iei, var. consumațiune s.f. / cf. fr. consommation, lat. consumatio]. Vezi definitia »