Definita cuvantului covățică
COVĂȚÍCĂ, covățele, s. f. Diminutiv al lui covată. – Covată + suf. -ică.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu covățică
ALÉRTĂ s. f. alarmă, prevenire. ◊ semnal convențional internațional folosit pentru a atrage atenția asupra evoluției diverselor fenomene cerești. (< fr. alerte) Vezi definitia »
FASCIOLÓZĂ s.f. Boală de natură parazitară, specifică mai ales rumegătoarelor, produsă de viermele de gălbează; distomatoză. [< fr. fasciolose]. Vezi definitia »
SUPRAPROBLÉMĂ s.f. Supratemă. [< supra- + problemă]. Vezi definitia »
PUTREZEÁLĂ, putrezeli, s. f. Putrezire. – Putrezi + suf. -eală. Vezi definitia »
minciúnă (minciúni), s. f. – 1. Neadevăr. – 2. Gogoașă. – Mr. mințună, mințune, megl. minciună. Lat. *mentitiōnem, redus la *mentiōnem (Cipariu, Principii, 96; Meyer, Alb. St., IV, 126; Pușcariu, 1082; Candrea-Dens., 1136; Pascu, I, 116; REW 5508); cf. lat. *mentionāre › mr. minciunedzu, minciunare, megl. minciun, minciunari. Der. de la a minți, prin intermediul lui *mințiciune redus ca putrezi › putrejune, repezi › repejune, pare mai puțin sigură, pentru că reducerile sînt numai secundare și tîrzii (cf. putreziciune, repeziciune) și nu au eliminat în nici un caz formele întregi (cf. împuți › împuțiciune; dar nu este urmă de *mințiciune). – Cf. minți, desminți. Der. mincinos, adj. (care spune minciuni); minciuna, vb. (Trans., a ticlui, a însăila); minciunea, s. f. (gogoașă); minciunos, adj. (Mold., care minte); minciuni, vb. (Mold., a minți, a înșela). Vezi definitia »