CHÍVOT, chivoturi, s. n. Cutiuță așezată în altar în care se păstrează cuminecătura rezervată celor care se împărtășesc în caz de boală, înainte de moarte etc. ♦ Ladă în care evreii mozaici țineau tablele legii. [Acc. și: chivót. – Pl. și: chivote] – Din sl. kivotŭ. Vezi definitia »

MAGÓT, magoți, s. m. Maimuță mare, fără coadă, care trăiește în nordul Africii și în regiunea Gibraltar (Macacus sylvanus). – Din fr. magot. Vezi definitia »

SACERDÓT, sacerdoți, s. m. (Livr.) Preot. – Din it. sacerdote, lat. sacerdos, -otis. Vezi definitia »

BERTHELOT [bertló], Marcelin Pierre Eugène (1827-1907), chimist francez. Prof. univ. la Paris. Cercetări în domeniul chimiei organice de sinteză, al termochimiei, al echilibrelor chimice și al istoriei chimiei. A inventat bomba calorimetrică. M. de onoare al Acad. Române (1906). Vezi definitia »

CHARCOT [șarcó], Jean Martin (1825-1893), medic francez. Unul dintre fondatorii neuropatologiei moderne. A organizat la Salpêtrière (Paris) o mare clinică neurologică. Contribuții esențiale în studiul isteriei, al atrofiei musculare, tabesului, bolilor cerebelului („Lecții asupra maladiilor sistemului nervos”, „Lecții asupra localizărilor în maladiile creierului și ale măduvii spinării”). Vezi definitia »