soárbe-zeámă s.m. (pop.) om bleg. Vezi definitia »

însplineálă s.f. (reg.) boală de splină; însplinare. Vezi definitia »

HIDROPLÁSMĂ s. f. constituent lichid al protoplasmei. (< engl. hydroplasm) Vezi definitia »

bárbură (-re), s. f. – 1. Sărbătoare a sfintei Barbara. În această zi se obișnuiește să se ungă fața copiilor cu miere, zahăr sau cu suc de fructe de călin pentru a-i feri de vărsat. – 2. Plantă, călin (Viburnum opulus). Lat. Barbara (DAR; Tagliavini, Arch. Rom., XII, 191). Cuvîntul și obiceiul, de origine catolică, trebuie să fie relativ moderne. – Der. bărbura, îmbărbura, vb. (a ține obiceiul de ziua sfintei Barbara; a unge fața copiilor). Vezi definitia »

MANÁDĂ s. f. (în Spania medievală) trupă de oameni înarmați condusă de rege sau de un om bogat. (< sp. manada) Vezi definitia »