GAIÁC s.m. Arbore mare rășinos, originar din Antile, a cărui rășină se întrebuințează în medicină. [Pron. ga-iac, var. guaiac s.m. / < fr. gaïac, cf. sp. guayaco]. Vezi definitia »

HARÁC, haraci, s. m. V. arac. Vezi definitia »

solác, soláci și soláchi, s.m. (înv.) arcaș pedestru din grupul de ieniceri ai corpului de gardă al sultanului, însoțindu-l pe acesta la ceremonii, la alaiuri etc. Vezi definitia »

tormác (-ci), s. m. – (Banat) Hrean (Cochlearia armoracia). Mag. torma (Candrea). Vezi definitia »

CARNAC, localit. în E Franței (Bretagne), pe coasta Oc. Atlantic (g. Quiberon); 4 mii loc. (1982). Stațiune balneoclimaterică. În apropierea sa, celebre ansambluri de monumente megalitice (dolmene, tumuli și menhire) datînd din epoca bronzului (c. 2.000-1.400 î. Hr.). Vezi definitia »