vas (-se), s. f. – 1. Recipient, organ tubular. – 2. Oală, borcan. – 3. Butoi, tonou. – 4. Corp de navă. – 5. Bastiment, navă. – Mr., megl. vas, istr. vos. Lat. vāsum (Densusianu, Hlr., 134; Pușcariu 1864; REW 9161), cf. it., sp., port. vaso, prov., fr., cat. vas. Sensul de „receptacul, organ” apare din sec. XVI, cf. Coresi, vasele glasului. – Der. vasel, s. n. (vas de război, bastiment), din it. vascello, sec. XIX, înv.; văsar, s. m. (negustor de oale de lut); văsărie, s. f. (olărie); văsări, vb. (Trans., a lucra sau a vinde vase de lemn). Vezi definitia »

chinez gras? expr. (țig.) cumperi dinari? Vezi definitia »

COMPÁS, compasuri, s. n. 1. Instrument de măsură și de trasare a cercurilor sau a arcelor de cerc, formate din două brațe articulate, prevăzute la capete cu un vârf și cu un dispozitiv de desenat (creion, trăgător, cretă etc.). 2. (Rar) Busolă. ◊ Expr. (Fam.) A-și pierde compasul = a se încurca, a se zăpăci. – Din fr. compas. Vezi definitia »

cavás (caváz) -páșa s.m. (înv.) șeful gărzii de pază a domnului, care sta permanent la ușa acestuia. Vezi definitia »

LITOCÉRAS s.m. (Pal.) Gen de amoniți fosili din jurasic, cu cochilia evoluată, larg ombilicată și cu deschidere circulară. [< fr. lithocéras, cf. gr. lithos – piatră, keras – corn]. Vezi definitia »