baș s. m. – 1. Capăt, extremitate. – 2. Căpetenie, conducător. Tc. baș (Șeineanu, II, 39; Lokotsch 260). Înv., astăzi nefolosit ca un cuvînt independent. Intră în compunerea unui număr de funcții și îndeletniciri de origine orientală, pentru a desemna căpetenia breslei sau pe cel dintîi din categoria lui: baș-beșleagă, șef de poliție; baș-ciohodar, cămăraș etc. Vezi definitia »

prapuráș, prapuráși, s.m. (reg.) prapur mic; prăpurel. Vezi definitia »

pătrenéș num. card. (înv.) patru (în jocurile de copii). Vezi definitia »

BOIERNÁȘ, boiernași, s. m. Boier de rang mai mic. [Var.: boierináș s. m.] – Din boiarin (ieșit din uz) + suf. -aș. Vezi definitia »

GLÁDIȘ, gladiși, s. m. V. glădici. Vezi definitia »