ALITERÁȚIE s. f. 1. repetare, cu efect muzical, a aceluiași sunet (consoană) sau grup de sunete în cuvinte care se succedă; homeoproferon, parhomeon. 2. (med.) repetare a unor sunete sau silabe în stări de puternică excitație psihică. ◊ tendință patologică, obsedantă spre rimă, realizată prin repetarea de silabe. (< fr. allitération) Vezi definitia »

NERVÁȚIE, nervații, s. f. 1. (Bot.) Ansamblul nervurilor (1) de pe o frunză. ♦ Mod în care sunt dispuse nervurile (1) la o frunză. 2. (Tehn.) Nervatură: 3. (Zool.) Ansamblul nervurilor (2) de pe aripa unei insecte. ♦ Mod de dispunere a nervurilor (2). [Var.: nervațiúne s. f.] – Din fr. nervation. Vezi definitia »

STROBOSCOPÍE s. f. metodă de cercetare a proceselor, a mișcărilor periodice rapide în observarea lor la intervale de timp regulate. (< fr. stroboscopie) Vezi definitia »

PIROMETRÍE s. f. ansamblu de procedee pentru determinarea temperaturilor înalte ale corpurilor. ◊ ramură a fizicii care studiază măsurarea acestor temperaturi. (< fr. pyrométrie) Vezi definitia »

CRISOTERAPÍE s. f. tratament cu săruri de aur în reumatism cronic, tuberculoză etc.; auroterapie. (< fr. chrysothérapie) Vezi definitia »