ENDOFAZÍE s. f. trăire interioară a actului vorbirii, fără exteriorizare verbală. (< fr. endophasie) Vezi definitia »

SCÓLIE s. f. 1. cântec aedic în Grecia antică, cu acompaniament instrumental. 2. adnotare gramaticală sau critică la un text clasic. 3. remarcă relativă la o problemă, la o teoremă rezolvată sau demonstrată anterior. (< fr. scolie) Vezi definitia »

MORFONOLOGÍE s. f. ramură a lingvisticii structurale care studiază folosirea în morfologie a mijloacelor fonologice ale unei limbi. (< fr. morphonologie) Vezi definitia »

CĂSULÍE, căsulii, s. f. (Rar) Căsuță. – Casă¹ + suf. -ulie. Vezi definitia »

EFEBOCRAZÍE s. f. sindrom care se manifestă (la pubertate) prin cefalee persistentă, cauzată de tulburări endocrine. (< fr. éphébocrasie) Vezi definitia »