CISTERCIÉNI I. s. m. pl. ordin de călugări benedictini din Franța, din sec. XI, care au jucat un rol deosebit în colportarea formelor arhitectonice ale goticului timpuriu, suprimând la biserici turnurile, portalurile, sculpturile și vitraliile pictate. II. adj. care aparține ordinului cistercienilor (I). (< fr. cisterciens) Vezi definitia »

PÉNI pl. pence/ s. m. monedă divizionară engleză, a 1²-a parte dintr-un șiling (până în 197¹), (astăzi) a suta parte dintr-o liră sterlină. (< engl. penny) Vezi definitia »

VENENI- Element prim de compunere savantă cu semnificația „veninos”. [Var. veneno-. / < fr. vénéni-, it. veneni-, cf. lat. venenum – otravă]. Vezi definitia »

BĂJENÍ, băjenesc, vb. IV. Refl. și intranz. A-și părăsi vremelnic casa, provincia sau patria din cauza invaziilor dușmane, a persecuțiilor politice sau a asupririi; a băjenări. [Var.: bejăní, bejení vb. IV] – Din băjenie (derivat regresiv). Vezi definitia »

ANAGNI [anáñi], localit. în Italia centrală (Latium); 18,5 mii loc. (1981). Aici, în 1303, papa Bonifaciu VIII a fost insultat și arestat de Nogaret, trimisul lui Filip IV cel Frumos, regele Franței, și de Sciarra Colonna. Vezi definitia »