CLACÁJ, clacaje, s. n. Faptul de a claca; întindere, ruptură sau leziune a tendoanelor ori a ligamentelor de la picioare, apărute în urma unui efort fizic. – Din fr. claquage. Vezi definitia »

BRICOLÁJ s. n. acțiunea de a bricola. (< fr. bricolage) Vezi definitia »

PORTÁJ s.n. Parte a unui fluviu unde ambarcațiile trebuie transportate pe uscat, navigația fiind imposibilă. [< fr. portage]. Vezi definitia »

MONTÁJ s. n. 1. montare. 2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune. ◊ operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă. ♦ ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu. 4. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage) Vezi definitia »

TELEREGLÁJ s. n. dispozitiv pentru reglarea de la distanță a unui sistem tehnic cu ajutorul unui semnal electromagnetic intermediar. (< fr. téléréglage) Vezi definitia »