Definita cuvantului montaj
MONTÁJ s. n. 1. montare. 2. etapă finală în realizarea unui film, în asamblarea scenelor filmate într-o anumită succesiune. ◊ operație care constă în alăturarea prin tăiere și lipire ulterioară a fragmentelor de peliculă. ♦ ~ radiofonic = combinarea într-o ordine logică, succesivă a scenelor și episoadelor caracteristice dintr-o piesă, operă literară etc. în vederea unei transmisiuni radiofonice. 3. (în pictură, grafică, fotografie) reunire a unor imagini independente sau care fac parte dintr-o compoziție, cu scopul de a obține un nou ansamblu. 4. sistem, formație care rezultă din montarea unor piese, mecanisme etc. (< fr. montage)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu montaj
CAMBRIOLÁJ s.n. (Franțuzism) Spargere, (furt prin) efracție. [Pron. -bri-o-. / < fr. cambriolage]. Vezi definitia »
SERVOAMBREIÁJ s.n. Ambreiaj al unei mașini la care cuplarea sau decuplarea motorului sunt efectuate de un servomotor. [Pron. -bre-iaj. / < fr. servo-embrayage]. Vezi definitia »
prezáj, prezáje, s.n. (înv.) semn prevestitor. Vezi definitia »
BARÁJ (‹ fr.) s. n. 1. Obstacol transversal pe firul unei văi, natural (de alunecare, prăbușire, vulcanic, morenaic, glaciar) sau antropic (din lemn, zid, beton etc.) 2. Contrucție hidrotehnică, așezată transversal în albia unui curs de apă, pentru ridicarea nivelului apei în amonte și crearea unui lac de acumulare. Cele mai înalte b.: Rogunsk și Nurek (C.S.I., 325 m și respectiv 317), Grande Dixence (Elveția, 285 m), Vaiont (Italia, 262 m), Oroville (S.U.A., 230 m); în România, b. de la Bicaz, pe Bistrița (127 m), de la Vidraru, pe Argeș (167 m), b. Gura Apelor de pe Rîul Mare al hidrocentralei Brazi (174 m). Sin. stăvilar, zăgaz. 3. Lucrare executată în mină din scînduri sau din pînză cauciucată, pentru reducerea curentului de aeraj în vederea stingerii incendiilor subterane. 4. Piedică, barieră. 5. (MILIT.) Lucrare genistică constituind un obstacol în înaintarea inamicului (b. antitanc, b. contra infanteriei). Se realizează: b. explozive (cîmpuri de mine), b. neexplozive (șanțuri, escarpe etc.), b. chimice (substanțe toxice de luptă). 6. Întrecere între doi sau mai mulți sportivi sau între două sau mai multe echipe, aflate la egalitate, pentru a se departaja într-un clasament oficial. Vezi definitia »
PEONÁJ s. n. (Rar) Formă de exploatare a peonilor. [Pr.: pe-o-] – Din fr. péonage. Vezi definitia »