iásmă (iásme), s. f. – Spectru, fantasmă, strigoi. – Var. iazmă. Origine incertă. Este posibil să fie vorba de o simplă reducere de la aghiasmă „apă sfințită”, cf. forma aiasmă, întrucît aceasta este maniera tipică de a alunga aparițiile fantastice; ar fi, în acest caz, o formulă eufemistică, așa cum este cruce’n casă sau bată-l crucea „diavolul”. Celelalte explicații nu sînt suficiente: din sl. jazva „plagă”, cf. rus. jazva „flagel” (Cihac, II, 146; Scriban); din sl. jazka (Conev 106); din sb. jêzna „îngrozitoare” (Skok, ZRPh., 1923, 193 și Skok 60); din v. germ. ethma „spirit” (Diculescu, Dacor., IV, 1552); din sl. jasna „luminoasă” (DAR). Vezi definitia »

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă. Vezi definitia »

VACUÓLĂ, vacuole, s. f. Cavitate situată in citoplasma celulelor, plină cu o soluție apoasă. [Pr.: -cu-o-] – Din fr. vacuole. Vezi definitia »

ógliță s.f. (înv.) febră, fierbințeală. Vezi definitia »

TOMBATÉRĂ, tombatere, s. f. Acoperământ al capului sau îmbrăcăminte de modă orientală, care se purta în trecut. ♦ Fig. Persoană cu idei învechite, retrograde. [Var.: (înv.) tompatéră s. f.] – Din ngr. ton patéra „[care imită] pe tata”. Vezi definitia »