SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. Tranz. A așeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a așeza ceva peste altceva. ♦ (Geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ Refl. (Despre două suprafețe) A se afla așezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în același timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer). Vezi definitia »

SELECȚIÚNE s.f. (La pl.) Bucăți alese dintr-o operă, din muzica unui compozitor etc. V. selecție. [Pron. -ți-u-. / cf. fr. sélection, germ. Selektion]. Vezi definitia »

IMPULSIÚNE s. f. elem. impulsie. Vezi definitia »

EXPUNCȚIÚNE s. f. (filol.) terminare, încheiere. ◊ marcare printr-un punct (deasupra sau dedesubtul unei litere, unui cuvânt etc.) a unei anulări; scoatere a unor cuvinte, litere dintr-un text. (< fr. exponction, lat. expunctio) Vezi definitia »

îndoiciúne s.f. (înv.) îndoială. Vezi definitia »