MEZOMERÍE s.f. (Chim.) Fenomen de oscilare a structurii unei molecule între formele ei izomere electronic; structură intermediară. ◊ Teoria mezomeriei = teorie care consideră că, pentru o substanță ce poate fi formulată în mai multe structuri (structuri-limită), adevărata ei structură nu este cea redată prin structurile-limită, ci cea intermediară acestora. V. rezonanță. [Gen. -iei. / < fr. mésomerie]. Vezi definitia »

PEDIATRÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază bolile de copii; medicină infantilă. [Gen. -iei. / < fr. pédiatrie, cf. fr. pais – copil, iatreia – tratament]. Vezi definitia »

ACULTURÁȚIE s. f. complex de transformări care au loc în planul culturii ca urmare a contactului între grupuri sociale având culturi deosebite; adaptare a unui individ (grup) la o nouă cultură. (< fr., engl. acculturation) Vezi definitia »

șmecherie, șmecherii s. f. 1. faptul de a fi șmecher. 2. abilitate de șmecher. 3. vorbă sau faptă de șmecher. 4. șiretlic, vicleșug. 5. escrocherie, fraudă. 6. accesorii (mai ales la aparatură electronică) 7. obiect greu de definit. Vezi definitia »

CONFUTÁȚIE s.f. (Rar) Refutare, refutație. [Cf. lat. confutatio, fr. confutation]. Vezi definitia »