ERUDÍȚIE s. f. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă. (< fr. érudition, lat. eruditio) Vezi definitia »

OMATIDÍE s.f. Fiecare element vizual care intră în alcătuirea ochilor compuși ai insectelor. [Gen. -iei. / < fr. ommatidie, cf. gr. ommatidis – ochi mici]. Vezi definitia »

PROFILAXÍE s.f. Ansamblu de măsuri medico-sanitare care se iau pentru prevenirea bolilor contagioase. ♦ Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul și aplicarea măsurilor profilactice. [Gen. -iei. / < fr. prophylaxie, cf. lat. pro – înainte, phylaxis – protecție]. Vezi definitia »

PUTREFÁCȚIE, putrefacții, s. f. 1. Proces de descompunere a unor substanțe organice (vii sau moarte) sub influența unor bacterii; putrezire. ♦ Fază ultimă a procesului de asimilare și dezasimilare a hranei de către un organism viu, care constă în descompunerea, sub acțiunea fermenților, a resturilor neasimilate din materia cu care s-a hrănit organismul. 2. Fig. Descompunere, decădere morală. – Din fr. putréfaction, lat. putrefactio, -onis. Vezi definitia »

FUDULÍE, (2) fudulii, s. f. 1. Faptul de a fi fudul. 2. (Pop.) Testicul al unor animale. – Fudul + suf. -ie. Vezi definitia »