GEOMÉTRIC, -Ă, geometrici, -ce, adj. 1. Care aparține geometriei, privitor la geometrie. ◊ Loc geometric = totalitatea punctelor dintr-un spațiu definite printr-o proprietate comună. Medie geometrică = rădăcina pătrată extrasă din produsul a două numere. Desen geometric = desen executat fără a ține seamă de perspectivă. 2. Care are forma figurilor din geometrie; regulat; schematic. [Pr.: ge-o-] – Din fr. géométrique, lat. geometricus. Vezi definitia »

GEOTECTÓNIC, -Ă adj. Referitor la geotectonică. [Cf. germ. geotektonisch]. Vezi definitia »

BRADISEÍSMIC, -Ă adj. Referitor la fenomenul de oscilație lentă a scoarței terestre în regiunile vulcanice. [Pron. -se-is-. / < fr. bradyséismique]. Vezi definitia »

CÚPRIC, -Ă adj. Referitor la cupru, care conține cupru. [< fr. cuprique]. Vezi definitia »

CRANIOMÉTRIC, -Ă, craniometrici, -ce, adj. (Med.) De craniometrie, al craniometriei. [Pr.: -ni-o-] – Din fr. crâniométrique. Vezi definitia »