Definita cuvantului croncăni
CRONCĂNÍ, croncănesc, vb. IV. Intranz. 1. (Despre ciori, corbi etc., la pers. 3) A scoate sunete caracteristice speciei. 2. (Despre oameni) A scoate strigăte nearmonioase, a vorbi articulând cuvintele în mod dezagreabil, gutural și nedeslușit. [Var.: croncăí vb. IV] – Cronc + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu croncăni
smocăní, smocănésc, vb. IV (înv.) a scutura puternic; a zgâlțâi. Vezi definitia »
CETĂȚENI com. în jud. Argeș, pe Dîmbovița; 3.195 loc. (1991). Filatură de lînă cardată. Davă geto-dacică (sec. 2 î.Hr.-1 d. Hr.), avînd important rol comercial cu așezările din Transilvania. Schitul Negru Vodă, cu o biserică săpată în stîncă (c. sec. 14) și construcții anexe din sec. 19. Vezi definitia »
dîrní (-nésc, -ít), vb. – (Banat) A ajunge din urmă. Sb. dirnuti (Candrea; Scriban). Vezi definitia »
izgoní (izgonésc, izgonít), vb. – 1. A alunga, a goni. – 2. A speria, a sili pe cineva să plece, a surghiuni. – Mr. azgunescu, azgunire. Sl. izgoniti (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Tiktin; Conev 99), cf. bg. izgonjam, sb. izgoniti „a vîna”. – Der. izgon, s. n. (detașament), înv., deverbal; izgoană, s. f. (surghiun), înv.; izgonitor, adj. (care surghiunește); izgnanie, s. f. (înv., surghiun), din sl. izgnije. – Din rom. provine mag. izgána (Edelspacher 15). cf. goni. Vezi definitia »
gârtoní pers. 3 sg. gârtonéște, vb. IV (reg.) a grohăi. Vezi definitia »