ALEZÓR, alezoare, s. n. Unealtă așchietoare de formă cilindrică sau conică utilizată la alezare. – Din fr. alésoir. Vezi definitia »

LECUITÓR, -OÁRE, lecuitori, -oare, adj. Care vindecă; tămăduitor, vindecător. [Pr.: -cu-i-] – Lecui + suf. -tor. Vezi definitia »

PREAMPLIFICATÓR, preamplificatoare, s. f. Amplificator utilizat într-un lanț de transmisie înaintea unui amplificator principal, pentru a ridica nivelul semnalului de intrare al amplificatorului principal și pentru a realiza adaptarea de impedanță necesară. [Pr.: pre-am-] – Pre¹- + amplificator. Vezi definitia »

CHEMORECEPTÓR s.m. 1. Parte terminală a unui organ care, în contact cu moleculele unei substanțe din mediul extern, o recepționează și diferențiază în funcție de structura chimică. 2. Terminație nervoasă care înregistrează modificările chimice din mediul intern. [Var. chemoceptor s.m. / < fr. chemo-récepteur]. Vezi definitia »

PROSLĂVITÓR, -OÁRE, proslăvitori, -oare, s. m. și f. (Rar) Persoană care proslăvește. – Proslăvi + suf. -tor. Vezi definitia »