strătúț, strătúți, s.m. (reg.) andrea pe care se reazemă perna morii. Vezi definitia »

ostrobắț, ostrobéțe, s.f. (reg.) cotigă. Vezi definitia »

POPONÉȚ³, poponețe, s. n. (Fam.) Șezut, dos (de copil). [Var.: poponeáță s. f.] – Din popou. Vezi definitia »

TĂTICÚȚ, tăticuți, s. m. (Fam.) Tătic. – Tătic + suf. -uț. Vezi definitia »

sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare). Vezi definitia »