ASCUȚÍME s. f. 1. Faptul de a fi ascuțit. 2. Fig. Agerime (a minții), pătrundere, perspicacitate, acuitate. ◊ Loc. adv. Cu ascuțime = hotărât, ferm. – Ascuți + suf. -ime. Vezi definitia »

MĂRUNȚÍME, mărunțimi, s. f. (Rar) însușire a ceea ce este mărunt sau neînsemnat; (concr.) ceea ce este de vârstă fragedă, tânăr, nevârstnic. ♦ (Concr.) Lucru fără valoare, neînsemnat. – Mărunt + suf. -ime. Vezi definitia »

ȚIGĂNÍME s. f. Țigănie (1). – Țigan + suf. -ime. Vezi definitia »

HÉRME s. f. pl. Stâlpi de piatră amplasați de-a lungul drumurilor, la răspântii și la intrarea în casele grecești, având săpat în partea superioară capul lui Hermes, zeul comerțului. – Din n. pr. Hermes. Vezi definitia »

MOTĂNÍME s. f. (Cu sens colectiv) Mulțime de motani; neamul motanilor. – Motan + suf. -ime. Vezi definitia »