Definita cuvantului culegător
CULEGĂTÓR, -OÁRE, culegători, -oare, s. m. și f. 1. S. m. și f. Persoană care adună recolta. 2. S. m. și f. (Cu determinări) Colecționar. Culegător de folclor. 3. S. m. Zețar. 4. S. f. Mașină de cules. – Culege + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu culegător
ROMANIZATÓR, -OÁRE adj. Care romanizează. [Cf. it. romanizzatore]. Vezi definitia »
NECUVÂNTĂTÓR, -OÁRE, necuvântători, -oare, adj. Care nu vorbește. ♦ (Substantivat) Animal. – Ne- + cuvântător. Vezi definitia »
MINÓR, -Ă adj. 1. (Despre persoane; adesea s.) Neajuns încă la majorat. 2. Secundar, puțin important; mai mic; (p. ext.) șters, slab. 3. (Muz.) Gamă minoră sau mod minor = gamă sau mod în care semitonurile sunt dispuse între treptele a doua și a treia, a șasea și a șaptea. 4. (Log.) Termen minor = subiectul concluziei unui silogism; premisă minoră = premisa care conține termenul minor. [< lat. minor, cf. fr. mineur]. Vezi definitia »
ZĂNGĂNITÓR, -OÁRE, zăngănitori, -oare adj. Care zăngănește; zornăitor. [Var.: zinghenitór, -oáre, zângănitór, -oáre adj.] – Zăngăni + suf. -tor. Vezi definitia »
a băga vorbitor expr. (deț.) 1. a sta de vorbă, a pălăvrăgi. 2. a preveni pe cineva de iminența unui pericol. Vezi definitia »