CIOCOÁICĂ, ciocoaice, s. f. Termen de dispreț pentru o femeie parvenită (de la sate); soție de ciocoi¹; p. ext. boieroaică. – Ciocoi¹ + suf. -oaică. Vezi definitia »

BINORMÁLĂ s. f. (mat.) dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe, perpendiculară pe planul oscilator al acesteia în punctul dat. (< fr. binormale) Vezi definitia »

PISCICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea și valorificarea peștelui. (< fr. pisciculture) Vezi definitia »

BACHELÍTĂ s.f. Material izolator compus dintr-o rășină sintetică, folosit mai ales în electrotehnică. [< fr. bakélite]. Vezi definitia »

pârpăríță, pârpăríțe, s.f. 1. (înv.) cilindru care susține pietrele morii, pus în mișcare de roata de măsele; titirez, prâsnel, crâng. 2. (înv.) piatra alergătoare a morii. 3. mică piesă metalică fixată în piatra alergătoare a morii, în care intră fusul; gânjei. 4. (reg.) bucată de lemn tare fixată în gaura roții de piatră a râșniței țărănești. 5. (reg.) osie de lemn la morile de apă tare pune roata în mișcare; fus, grindei. 6. (reg.) gaura din mijlocul pietrei alergătoare prin cad grăunțele din teică, pentru a fi măcinate; gârlici. 7. (reg.) jgheab prin care curge făina de sub piatra morii; vrană. 8. (reg.) teică (la moară), ladă pentru făină. 9. (fig.; reg.) gură. 10. (reg.) om flecar, meliță. Vezi definitia »