SPÁTĂ, (I, III) spate, (II) spete, s. f. I. Piesă la războiul de țesut formată dintr-un sistem de lamele paralele fixate la ambele capete, formând un fel de pieptene cu două rădăcini printre dinții căruia trec firele de urzeală. ♦ Bețișor peste care se petrec ochiurile când se împletește o rețea sau o plasă. II. 1. Porțiune a scapulei care susține articulația umărului; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. ◊ Loc. adj. Lat în spete = cu umeri largi, spătos, voinic. ♦ Os lat care susține articulația membrelor la animalele patrupede; p. ext. regiunea corespunzătoare a corpului. 2. (Reg.) Spătarul scaunului. III. (Înv.) Sabie cu lamă lungă, dreaptă și lată, cu două tăișuri. – Lat. spatha. Vezi definitia »

SUSPÉNTĂ s.f. v. suspantă. Vezi definitia »

OPULÉNȚĂ s. f. bogăție, belșug, abundență. (< fr. opulence, lat. opulentia) Vezi definitia »

DERMATONEVRÓZĂ s.f. Boală de piele determinată de o anumită tulburare a sistemului nervos. [< fr. dermatonévrose]. Vezi definitia »

SOMIÉRĂ s.f. 1. Rețea elastică de sârmă fixată într-un cadru de fier la pat, peste care se pune salteaua. 2. Bloc de piatră care susține o boltă. ♦ Grindă de reazem principal pe care se sprijină grinzile secundare ale unui planșeu. [Pron. -mi-e-. / < fr. sommier]. Vezi definitia »