AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto¹- + servi, cf. fr. autoservir]. Vezi definitia »

zăboví (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zăbovésc, imperf. 3 sg. zăboveá conj. prez. 3 să zăboveáscă Vezi definitia »

loví (lovésc, lovít), vb. – 1. A ataca, a se năpusti. – 2. A izbi, a da lovituri. – 3. A biciui, a bate cu, a pedepsi. – 4. (Refl.) A se ciocni. – 5. (Refl.) A coincide, a se armoniza. – 6. (Refl.) A se pune de acord, a se învoi. Sl. loviti „a prinde, a apuca” (Miklosich, Slaw. Elem., 28; Moklosich, Lexicon, 342; Cihac, II, 177; Berneker 735; Conev 94), cf. bg. lovjă „a apuca”. Pentru semantism, cf. Șeineanu, Semasiol., 167 și Skok, Dacor., IX, 216. Der. loavă, s. f. (Olt., noroc, coincidență fericită); loveală, s. f. (înv., lovitură); loviște, s. f. (vîrtej, cuvînt înv., din sl. lovište „îngrăditură, parc de vînătoare”; sensul rom., numai la Dosoftei, pare să fie o improprietate); lovitură, s. f. (izbitură; chilipir). După Conev 37, loavă provine direct din bg. lov „lovitură”. Vezi definitia »

TÂRCĂVÍ, târcăvesc, vb. IV. (Reg.) 1. Refl. (Despre oameni) A cheli; a pleșuvi; (despre păr sau barbă) a se roade, a se toci. 2. Tranz. A roade, a toci. – Comp. ucr. tyrkavyj. Vezi definitia »

NĂSTĂVÍ, năstăvesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A conduce, a îndruma, a sfătui, a povățui. – Din sl. nastaviti. Vezi definitia »