ÓCNIȚĂ, ocnițe, s. f. (Pop.) 1. Diminutiv al lui ocnă (1). 2. Adâncitură într-o sobă de zid, în cuptorul sau în pereții caselor țărănești, în care se păstrează diferite obiecte; firidă, nișă. ♦ Firidă mică făcută ca element decorativ în partea exterioară a zidului unei clădiri. 3. Groapă adâncă; hrubă. 4. (Reg.) Schelet de pari în formă de prismă triunghiulară cu două laturi deschise, pe care se întind cerealele cosite sau secerate ca să se usuce; acoperiș de scânduri sprijinit pe țăruș, sub care se întind snopii de cereale în același scop. [Pl. și: ocniți] – Ocnă + suf. -iță. Vezi definitia »

COMPOSTIÉRĂ s. f. platformă sau groapă în care se depozitează resturile organice în vederea preparării compostului. (< compost + -ieră) Vezi definitia »

ANGHÍNĂ, anghine, s. f. 1. Inflamație a faringelui și a amigdalelor care împiedică înghițirea și respirația. 2. (În sintagma) Anghină pectorală = boală care se caracterizează prin dureri în regiunea inimii și prin accese de asfixie și care se datorează unor alterări funcționale sau anatomice ale arterelor coronare. [Var.: angínă s. f.] – Din fr. angine, lat. angina. Vezi definitia »

MONOARTERÍTĂ s. f. arterită limitată la un segment vascular. (< fr. mono-artérite) Vezi definitia »

CROMOFOTOGRAVÚRĂ s.f. Fotogravură policromă. [< fr. chromophotogravure]. Vezi definitia »