ACLÁDIU s. n. axă principală neramificată a unei inflorescențe, cu antodiul terminal. (< lat. acladium) Vezi definitia »

OSPÍCIU s.n. Spital, sanatoriu unde sunt îngrijiți alienații mintali. [Pron. -ciu. / cf. fr. hospice, it. ospizio, lat. hospitium]. Vezi definitia »

ERMITÁGIU s. n. v. ermitaj. Vezi definitia »

GÉNIU¹ s.n. I. 1. Talent, dispoziție naturală, capacitate de creație excepțională, rezultat al dezvoltării maxime a facultăților umane; persoană care are asemenea calități. 2. Caracter specific. II. Spirit, demon, ființă supranaturală (bună sau rea) care în credințele celor vechi veghea asupra soartei unui om. [Pron. -niu, pl. -ii. / < lat. genius, cf. it. genio, fr. génie]. Vezi definitia »

BERCIU, Dumitru (1907-1998, n. sat Bobița, jud. Mehedinți), istoric și arheolog român. Prof. univ. la București. Specialist în arheologie preistorică („Arheologia preistorică a Olteniei”, „Cultura Hamangia”, „Buridava”). Vezi definitia »