spițéră, spițére, s.f. (reg.) act oficial sau particular prin care se adeverește ceva, se conferă un drept etc. Vezi definitia »

coámă (coáme), s. f. – 1. Păr lung crescut pe grumazul sau spinarea unor animale. – 2. Păr lung, plete. – 3. Creastă, culme. – 4. Creastă (de acoperiș). Mr., megl. coamă, istr. comę. Lat. cŏma (Pușcariu 305; Candrea-Dens., 377; REW 2071; DAR); cf. it. chioma, prov. v. sp., port. coma. – Der. comat (var. încomat), adj. (cu coamă, pletos); comos, adj. (pletos). Matei Caragiale pare să fi fost primul care a folosit vb. a încoma „a încununa cu plete” (nori ce trec încomînd cerul), construit pe baza adj. anterior; comar, s. n. (partea dinspre ceafă a apărătorii de jug). Vezi definitia »

scrivitúră, scrivitúri, s.f. (reg.) smiorcăit, plângăreț, plângăcios. Vezi definitia »

GARÍGĂ s.f. (Geogr.) Formație vegetală alcătuită din stejari, tufișuri și ierburi, care îmbracă solurile calcaroase din regiunile mediteraneene. [< fr. garrigue]. Vezi definitia »

SOLVÉNȚĂ s.f. Solvabilitate. [< germ. Solvenz]. Vezi definitia »