INCIPIÉNT, -Ă, incipienți, -te, adj. Care se află la început; începător. [Pr.: -pi-ent] – Din lat. incipiens, -ntis, it. incipiente. Vezi definitia »

EPOLMÉNT s. n. 1. terasament care protejează o gură de foc și servanții, contra loviturilor inamicului. 2. (constr.) zid de susținere. (< fr. épaulement) Vezi definitia »

ANTECEDÉNT, antecedente, s. n., adj. 1. S. n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ◊ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului și de care instanța judecătorească ține seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală și care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului și a tratamentului. 2. Adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. (Log.) Primul termen al unei judecăți ipotetice, introdus prin conjuncția „dacă”; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstrații. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis. Vezi definitia »

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant) Vezi definitia »

EPANȘAMÉNT s. n. acumulare de lichide în alte țesuturi sau locuri decât cele obișnuite ale organismului. (< fr. épanchement) Vezi definitia »