BUNĂ-CUVIÍNȚĂ s. f. Purtare cuviincioasă. V. politețe. [Gen.-dat.: bunei-cuviințe] – Din bună + cuviință. Vezi definitia »

CÉTINĂ, cetini, s. f. 1. Ramură, creangă de brad; p. ext. brad. ♦ Nume dat speciilor de arbori și de tufe din clasa coniferelor. 2. Compus: cetină-de-negi = mic arbust rășinos ornamental din familia pinaceelor, totdeauna verde, cu tulpini culcate, foarte ramificate, cu frunze solzoase și cu flori dioice sau monoice (Juniperus sabina). [Pl. și: cetine] – Din bg., scr. četina. Vezi definitia »

CUARȚÁNĂ s. f. cutană în care predomină cuarțul. (< fr. cuartzane) Vezi definitia »

soroácă s.f. (înv.) pauză în psaltichie (în muzica vocală bisericească). Vezi definitia »

pasúlă (= fasole) s. f. (pl. pasule) Vezi definitia »