RECHIZITÓRIU s. n. 1. expunere a procurorului într-o instanță în care se formulează punctele pe care se sprijină acuzarea. 2. (fig.) acuzare gravă și violentă. (< fr. réquisitoire, lat. requisitorium) Vezi definitia »

pripuríu, pripuríe, adj. (reg.) priporos, prăpăstios, povârnit. Vezi definitia »

mierlíu, mierlíe, mierlíi, adj. (reg.) 1. nici tulbure și nici limpede. 2. (ochi) albaștri, căprui. Vezi definitia »

TRÓLIU s.n. Aparat care servește la ridicarea sau la transportul unei greutăți cu ajutorul unui cablu, care se înfășoară pe un cilindru rotitor; granic. [Pron. -liu. / cf. fr. treuil]. Vezi definitia »

FRÁNCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium]. Vezi definitia »