șalíu, șalíuri, s.n. 1. (înv.) stofă de lână vărgată, care se producea în Angora. 2. stofă cu urzeală de bumbac și bătătură de lînâ, cu dungi de mătase și cu flori. Vezi definitia »

SOLSTÍȚIU s.n. Fiecare dintre cele două momente ale anului când Pământul se găsește la cea mai mare distanță de Soare (21 iunie și 21 decembrie) care marchează ziua (respectiv noaptea) cea mai lungă. [Pron. -țiu. / cf. fr. solistice, it. solstizio, lat. solstitium < sol – soare, stare – a sta]. Vezi definitia »

SOLÁRIU s.n. Terasă sau acoperiș plat situat în partea de sus a unei case romane. ♦ Teren, terasă, încăpere special amenajată pentru băi de soare. [Pron. -riu. / < fr., lat. solarium]. Vezi definitia »

rédiu (-ii), s. n. – Pădurice, crîng. – Var. răd(iu), redie, rediș, rădiac. Sl. rĕdy „în întuneric” (Tiktin), cf. desiș, sp. fosca. Der. din mag. rét, cf. rît (Scriban) pare mai puín sigură. Vezi definitia »

príu (-íe), adj. – (Bou) pătat cu alb. Origine incertă. Ar putea fi vorba de lat. prῑvus „caracteristic” (Tiktin), dar semantismul nu este clar. – Der. prian (var. prior), adj. (tărcat cu alb), pe care Cihac, II, 290 îl punea în legătură în mod puțin convingător cu slov. prižan „pestriț” și Scriban cu sb. prijan „prieten”. Pric, adj. (Olt., pătat cu altă culoare), pare a fi var. a aceluiași cuvînt; a fost pus în legătură de Diculescu, Elementele, 457, cu gr. ποιϰίλος „pestriț”. Pentru prior, Pascu, Arch. Rom., VI, 264, propunea un lat. *priulus. Vezi definitia »