LACTOGÉN, -Ă, lactogeni, -e, adj., s. n. (Biol.) (Hormon) care stimulează lactația. – Din fr. lactogène. Vezi definitia »

wolfenstien Vezi definitia »

GULDEN s. m. Unitatea monetară a Olandei; florin (2). -Din fr. Gulden Vezi definitia »

DURAMÉN s.n. Partea centrală a trunchiului unui arbore, de culoare mai închisă și de densitate mai mare decât alburnul. [< lat. , fr. duramen]. Vezi definitia »

EOCÉN, -Ă, eoceni, -e, s. n. î. S. n. Epocă geologică cuprinsă în prima parte a perioadei paleogene, caracterizată mai ales prin existența numuliților, lamelibranhiatelor, gasteropodelor, echinidelor și mamiferelor. 2. Adj. Care se referă la epoca eocenului (1). [Pr.: e-o-] – Din fr. éocène. Vezi definitia »