smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens). Vezi definitia »

a face vâlvă expr. a stârni senzație, a atrage atenția lumii întregi. Vezi definitia »

PILOCARPÍNĂ s. f. alcaloid din frunzele de pilocarp, servind ca sudorific și antidot al atropinei. (< fr. pilocarpine) Vezi definitia »

PROPILÉNĂ s. f. (Chim.) Hidrocarbură folosită ca materie primă la fabricarea glicerinei, a acetonei etc.; propenă. – Din fr. propylène. Vezi definitia »

múlă, múle, s.f. (reg.) 1. catâr. 2. cal urât, greoi. 3. om lipsit de energie, bleg, prost. Vezi definitia »