EÓN, eoni, s. m. Ansamblul forțelor eterne emanate de o ființă, care fac posibilă acțiunea sa asupra lucrurilor, în filozofia neoplatonicienilor și a gnosticilor. [Pr.: e-on] – Din fr. éon. Vezi definitia »

BILIÓN, bilioane, s. n. Miliard. [Pr.: -li-on] – Fr. billion. Vezi definitia »

LEXICÓN s.n. Dicționar. ♦ Dicționar tehnic sau enciclopedic, de obicei în mai multe volume, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii; enciclopedie (a unui domeniu). [Pl. -oane. / < lat. lexicon]. Vezi definitia »

BABELON, Ernest (1854-1924), arheolog și numismat francez. Prof. la Collège de France. Specialist în numismatica greco-romană („Descriere istorică și cronologică a monedelor din timpul republicii romane”, „Tratat de numismatică greacă și romană”). M. de onoare al Acad. Române (1914). Vezi definitia »

INTERFÓN, interfoane, s. n. Aparat de comunicare folosit în interiorul unui grup de clădiri, al unei clădiri sau al unui apartament. – Din fr. interphone. Vezi definitia »