VECHÍME s. f. 1. Faptul de a fi vechi, de a exista de multă vreme; însușirea, caracterul, starea a ceea ce este vechi. ♦ Numărul de ani pe care cineva i-a prestat într-o slujbă, într-o funcție. 2. Vreme de demult, timpuri îndepărtate; antichitate, vechie. – Vechi + suf. -ime. Vezi definitia »

puricăríme s.f. (reg.) mulțime de purici; puricărie. Vezi definitia »

POPORÍME s. f. 1. (Înv. și reg.) Populație (1). 2. (Înv.) Popor (4). – Popor + suf. -ime. Vezi definitia »

ORĂȘENÍME s. f. (Rar) Locuitorii unui oraș, mulțime de locuitori ai unui oraș. – Orășean + suf. -ime. Vezi definitia »

CĂLĂRÍME, călărimi, s. f. (Înv.) Oaste călare, cavalerie. – Din călare + suf. -ime. Vezi definitia »