EXCEDÁ vb. I. intr. A întrece nivelul, măsura obișnuită, valoarea. [P.i. 3,6 -dează și -dă, conj. 3 -ceadă. / < fr. excéder, cf. lat. excedere]. Vezi definitia »

EXONDÁ, exondez, vb. I. Refl. (Despre formații geologice) A fi supus procesului de exondare. – Din fr. exonder. Vezi definitia »

AVENÍDA s. f. bulevard (în Spania, Portugalia, America Latină). (< sp. avenida) Vezi definitia »

DISCORDÁ, pers. 3 discordează, vb. I. 1. Intranz. A fi în discordanță, a nu concorda, a nu se potrivi. 2. Refl. (Despre instrumente muzicale cu coarde) A se dezacorda. – Din fr. discorder, lat. discordare. Vezi definitia »

îmburdá (-déz, îmburdát), vb. – A trînti, a doborî. Origine necunoscută. De la bord „pietricică”, după Giuglea, Dacor., III, 595; din lat. *imburdāre ‹ burdus „catîr”, după Pușcariu, Dacor., III, 838 și DAR; din mag. borda „coastă”, după Drăganu, în DAR; din lat. abhorridus, după Skok, ZRPh., XLIII, 191, cf. REW 23; însă nici una din aceste explicații nu pare pertinentă. Pare a fi vorba mai curînd de un der. expresiv, de la burdu, interj. care apare numai în compuneri ca hurdu-burdu, hurduc-burduc, etc., ce exprimă ideea de hurducătură a unei căruțe, cf. hurduc. Vezi definitia »