coș (coși), s. m. – s. m. – 1. Larvă de tăun. – 2. Bubuliță. Lat. cossus (Philippide, ZRPh., XXXI, 307; REW 2278; DAR); cf. it. cosso, fr. cosson „gărgăriță.” Fonetismul se explică prin faptul că forma actuală este un sing. analogic pe baza pl. coși. De uz general, cu excepția Banatului (ALR, I, 25). – Der. coșos, adj. (plin de coșuri, bubos). Vezi definitia »

CIUBĂRÁȘ, ciubărașe, s. n. Diminutiv al lui ciubăr. – Ciubăr + suf. -aș. Vezi definitia »

HAȘÍȘ s. n. Substanță narcotică extrasă din vârfurile înflorite ale unei specii de cânepă exotică (Cannabis indica), folosită ca excitant psihic, care, consumată sistematic, dă toxicomanii grave. – Din fr. haschisch. Vezi definitia »

MÂNTÚȘ, mântuși, s. m. (Iht.; reg.) Mihalț. – Din ucr. mentus. Vezi definitia »

BALCONÁȘ, balconașe, s. n. Diminutiv al lui balcon. – Balcon + suf. -aș. Vezi definitia »