CENTROSFÉRĂ s.f. 1. (Geol.) Sâmburele central al Pământului, format din metale grele complet disociate și gazificate; barisferă. 2. (Biol.) Regiune cu aspect de stea din jurul centriolului. [Cf. lat. centrum – centru, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »

FLÓTĂ² s.f. Postav asemănător fetrului. [< fr. flôtre]. Vezi definitia »

HEMOCULTÚRĂ s.f. Însămânțare a unui mediu de cultură în sângele unui bolnav pentru a studia microbii care s-ar dezvolta în acest mediu. [< fr. hémoculture, cf. gr. haima – sânge, lat. cultura – cultură]. Vezi definitia »

HIALÍTĂ, hialite, s. f. 1. Varietate de opal care are transparență. 2. Sticlă neagră de Boemia. 3. Inflamație a corpului vitros al ochiului. [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyalite. Vezi definitia »

POTÉNȚĂ s. f. putere, forță. ◊ posibilitate de dezvoltare, de afirmare. ◊ virilitate. (< lat. potentia) Vezi definitia »