clísă (clíse), s. f. – 1. Lut, argilă. – 2. Noroi, mîl. – 3. (Trans.) Slănină. Bg. klisa (Miklosich, Slaw. Elem., 24; Skok 65). – Der. clisos, adj. (noroios; lipicios, vîscos). Vezi definitia »

ECHIPOLÉNȚĂ s. f. (Rar) Egalitate de forțe, de puteri. ♦ (Log.) Echivalență. – Din fr. équipollence. Vezi definitia »

REZULTÁNTĂ s. f. 1. forță care, aplicată unui sistem, produce același efect ca acela produs de mai multe forțe date care se aplică în același timp asupra aceluiași punct material. 2. (mat., mec.) suma vectorială a tuturor forțelor unui sistem. 3. (fig.) efect combinat al mai multor cauze. (< fr. résultante, germ. Resultante) Vezi definitia »

ALCHÉNĂ, alchene, s.f. Hidrocarbură aciclică nesaturată, cu legături simple carbon-carbon și carbon-hidrogen și o singură legătură dublă carbon-carbon. Vezi definitia »

șuguiálă¹, șuguiéli, s.f. (reg.) șuguit, sugrumare. Vezi definitia »