ALDÍN, -Ă, aldine, adj., s. f. (Caracter tipografic sau literă tipografică) care are conturul mai gros decât al literelor obișnuite; gras. – Din it. aldino.
Sursa: DEX '98 | Permalink

ALDÍN, -Ă adj., s.f. (Poligr.) Caracter aldin = Caracter tipografic cu conturul mai plin; literă grasă. ♦ Ediție de texte imprimată cu astfel de caractere. [< it. aldino, cf. Aldo Manuzio – tipograf și editor din Veneția].
Sursa: DN | Permalink

ALDÍN, -Ă I. adj., s. f. (caracter de literă tipografică) cu floarea dreaptă, dar cu conturul mai plin; gras. II. s. n. text imprimat cu asemenea caractere. (< it. aldino)
Sursa: MDN | Permalink

ALDÍN, -Ă. (‹ it.) adj., s. f. (Caracter sau literă tipografică) care are liniile mai groase, mai pline decît acelea ale caracterelor sau ale liniilor drepte obișnuite; gras (I 1). A. au fost folosite pentru prima oară în 1494 de tipograful italian Aldo Manuzio, de unde le vine și numele.
Sursa: DE | Permalink

ALDÍN, -Ă, aldine, adj. n. și f. (În expr.) Caracter aldin sau literă aldină (și substantivat, f.) = literă tipografică cu conturul mai plin decât al literelor obișnuite; literă grasă. – It. aldino.
Sursa: DLRM | Permalink