ALAMBICÁ vb. tr. 1. a distila cu alambicul. 2. (fig.) a complica inutil. (< fr. alambiquer) Vezi definitia »

dumicá (-c, -át), vb. – A sfărîma, a fărîmița, a tăia în bucățele. – Mr. dińic, dińicari. Lat. *dēmῑcāre, de la mῑca „bucățică”, cf. mică (Pușcariu 499; Candrea-Dens., 1095; REW 2551; Rosetti, I, 166, care greșește propunînd lat. demicāre „a lupta”). Rezultatul normal, demicāre sau dimicare (atestat în sec. XVII) a fost disimilat. Cf. formația paralelă din fr. émittier ‹ mie ‹ lat. mica. După Cihac, II, 94, din slov., ceh. demikát, mag. domika „terci”; este însă mai probabil ca aceste cuvinte să provină din rom. (cf. Scriban). – Der. dumicat, s. m. (fărîmă; îmbucătură). Vezi definitia »

a pune ciuperca expr. a se bosumfla. Vezi definitia »

PÍCA² s. f. (med.) pervertire a gustului, constând în a prefera substanțele necomestibile (cărbune, pământ, argilă etc.). (< fr. pica) Vezi definitia »

CONTRAINDICÁ, contraindic, vb. I. Tranz. (Rar) A interzice ceva (mai ales unui bolnav); a da o indicație contrară. [Pr.: -tra-in-] – Din fr. contre-indiquer. Vezi definitia »