norulíță, norulíțe, s.f. (pop.) noră, norucă, norurea, noruță. Vezi definitia »

FERÍTĂ s.f. 1. Mineral care se găsește în stare naturală sub formă de magnetit. 2. Constituent structural al oțelului. [< fr. ferrite]. Vezi definitia »

MICROFLÓRĂ s. f. flora microscopică (actinomicete, alge, bacterii și ciuperci) a unui spațiu restrâns. (< fr. microflore) Vezi definitia »

CATASTRÓFĂ, catastrofe, s. f. Eveniment tragic de mari proporții, cu urmări dezastruoase; dezastru, nenorocire, calamitate; tragedie. – Din fr. catastrophe, lat. catastropha. Vezi definitia »

sâlhă s.f. (reg.) 1. pădure deasă de copaci tineri; hățiș. 2. brad alb; pădure de brad; sihlă. Vezi definitia »